Acest articol face parte din seria „Spotlight” a organizației Earth Refuge, dedicată orașului Philadelphia.

În vara anului 2021, orașele din Statele Unite au înregistrat temperaturi record, atingând niveluri pe care oamenii de știință le consideră „practic imposibile” în absența schimbărilor climatice provocate de activitatea umană. Zonele urbane sunt deosebit de vulnerabile la astfel de temperaturi extreme din cauza unor caracteristici specifice care îi obligă pe locuitori — în special pe cei cu venituri mici — să suporte o povară disproporționată a efectelor schimbărilor climatice.

Ce este efectul de „insulă de căldură urbană”?

Insulele de căldură sunt zone urbane care înregistrează temperaturi mai ridicate decât împrejurimile, din diverse motive. În primul rând, orașele cuprind numeroase structuri antropice — precum clădiri, drumuri și acoperișuri de culoare închisă — care absorb și reemit căldura solară într-o măsură mai mare decât suprafețele naturale. În plus, numărul mare de vehicule, aparate de aer condiționat și instalații industriale contribuie la amplificarea efectului de insulă de căldură resimțit în orașele din întreaga lume.

Philadelphia reprezintă un exemplu tipic de insulă de căldură. Din 1970 și până în prezent, temperatura medie de vară în Philadelphia a crescut cu trei grade Fahrenheit (aproximativ 1,7 °C), ducând la o frecvență mai mare a episoadelor de căldură extremă. Doar în ultimii paisprezece ani, evenimentele legate de temperaturile ridicate au provocat aproape 150 de decese în Philadelphia. Se preconizează că amploarea acestei tragedii va continua să crească. Chiar în vara trecută, Philadelphia a declarat o stare de urgență sanitară din cauza căldurii; o astfel de măsură este activată în perioada mai-iunie atunci când se estimează că temperaturile vor atinge 38 °C (101 °F) sau mai mult timp de două zile consecutive, ori 37 °C (98 °F) sau mai mult timp de trei sau mai multe zile consecutive. Această desemnare permite activarea unor servicii speciale, precum linia telefonică dedicată situațiilor de caniculă, și interzice sistarea furnizării de utilități către locuințe.

Impactul disproporționat

Philadelphia este un exemplu clasic de insulă de căldură nu doar pentru că orașul a devenit, în ansamblu, mai fierbinte, ci și pentru că, în interiorul său — la fel ca în multe alte orașe —, cartierele cu venituri mici și comunitățile de culoare resimt efectele disproporționate ale creșterii temperaturilor.

Cartierul Hunting Park din Philadelphia, una dintre cele mai sărace zone ale orașului, este un exemplu elocvent în acest sens. Un raport recent al Comisiei de Planificare Urbană din Philadelphia a arătat că peste 75% din suprafața cartierului Hunting Park este ocupată de clădiri, drumuri și suprafețe pavate. În schimb, coronamentul arborilor – care contribuie la reducerea temperaturii – acoperă doar 9% din cartier. Prin urmare, cartierul tinde să aibă temperaturi semnificativ mai ridicate decât media orașului: datele privind temperatura medie la nivelul solului indică faptul că Hunting Park poate fi cu până la 6°C (22°F) mai cald decât alte cartiere.

Aceste diferențe de peisaj urban între Hunting Park și restul orașului sunt, în mare măsură, o consecință a practicii de „redlining” – refuzul sistematic de a oferi servicii financiare rezidenților din anumite zone, bazat de obicei pe criterii rasiale. Această practică a influențat semnificativ politicile istorice de locuire din SUA, ducând la o segregare rezidențială care persistă și astăzi. Studiile arată că temperaturile la nivelul solului în cartierele supuse anterior acestei practici tind să fie cu până la 2°C (36°F) mai ridicate decât în ​​zonele care nu au fost vizate de astfel de măsuri. Deși aceste tendințe sunt cele mai pronunțate în orașele din sud-estul și vestul SUA, Indicele de Vulnerabilitate la Căldură din Philadelphia arată că ele se regăsesc și în acest oraș.

Soluții eficiente

Din fericire, se pot lua măsuri la nivel regional pentru a combate efectele fenomenului de „insulă de căldură urbană”. Două dintre cele mai simple soluții sunt creșterea numărului de acoperișuri albe și extinderea zonelor acoperite de arbori. Datele furnizate de Center for Clean Air Policy arată că acoperișurile albe sau de culoare deschisă pot reflecta până la 80% din radiațiile solare, comparativ cu acoperișurile negre, care absorb 70% din căldură; acest lucru permite menținerea unor temperaturi mai scăzute în interiorul locuințelor.

Și extinderea coronamentului arborilor ar aduce beneficii majore. Arborii tind să absoarbă între 70% și 90% din lumina solară vara și între 20% și 90% iarna, contribuind astfel la scăderea semnificativă a temperaturilor în Hunting Park și în alte cartiere care se încălzesc rapid.

Deși ambele soluții ar necesita investiții substanțiale, beneficiile depășesc costurile. Într-adevăr, datele indică faptul că o prezență mai mare a arborilor aduce avantaje în gestionarea apelor pluviale și contribuie la creșterea valorii proprietăților. Mai important, investițiile menite să atenueze efectul de insulă de căldură urbană și, în sens mai larg, impactul schimbărilor climatice, reprezintă doar o mică parte dintr-un efort amplu datorat comunităților defavorizate. Pe măsură ce migrația climatică continuă să determine oamenii să caute refugiu în orașe, devine tot mai important să ne asigurăm că acestea sunt pregătite să ofere astfel de resurse locuitorilor actuali și viitori.